Zi dupa zi, dupa zi, si altele, tot asa

,,Indragostit de Bucuresti" fiind, poetul Paunescu ne impartaseste:
(...)
De el ne-am săturat, dar el ne place,
el e un prag lovit să vezi alt prag,
şi-acum, când sunt sătul de locul zilnic
mă simt golit şi-mi e deodata drag.
(...)
Aici m-au sufocat cu dulce teii
şi au trecut aiurea anii mei
aici copiii mi-au venit la viaţă
şi am născut şi-am îngropat idei.

(http://www.versuri.ro/versuri/meemi_adrian+paunescu+indragostit+de+bucuresti.html)

Preferinta (d)emo

"Please call me names
so i know I’m not nameless
Please hate me
so i know I’m not invisible
Please cut me
so i wont feel numb
and to feel that I’ve lived
let me do that one myself
please."
http://i.luv-emo.com/2007/10/04/emo-poems/

Sau cum sa...

scene cut, skin cut, hardcore punk,
geometrie atmosferica,
fashionable/suitable ( "criminal damage clothing" - WTF?!),
copilaresti in 1356 de pasi pe cioburi incinse,
plangi de dor de drama in URL-urile altora,
scapi de toanele parintilor care te pupa ,,al naibii", iti dau bani de buzunar ca sa iti cumperi metroblugi si placa de intins parul, lac de la Revlon, ca sa nu te arunci, ci sa te cateri.
anume unde te trimit - in viata...Nemernicii!..."goddamn concerned parents"...

e la liber, ca e roz urban.



You're about to be "mentally ass-raped"? Check this out:

http://www.happyfish.ro/cultural/i_am_hero/anthems_for_17_year_olds.html






Nu lasa pe maine...ce poti desavarsi astazi.

Extension exposure to nothing

Frigiderul, sifonierul, biroul, mobile phone-ul, pc-ul...Sunt bine? Pentru ca iti pasa. :|

Cu sapa şi lopata, vom da şantierul gata...

Istoria mai si miroase. Astazi, 1 mai aduce a gratar frust sau a corturi vamatice. Pentru putini, tot a birouri, a dead-line-uri, a mai mult de 10 ore cu ochii mici, prietenosi in rapoarte si messenger intre.
Pentru acei cativa bunici si parinti care nu recitau din toti rarunchii, in pas de
defilare -
"Da-mi, taticule, si mie,
O lopata si-o mistrie
Sa ma duc pe santier,
Sa ma fac brigadier" - produsul denaturat al sistemului "glorificator", miza revenita in atentia tinerei democratii care suntem pentru acea pauza de dupa pauza petrecerii de Paste ( chiar citat, ce credeati?!), are efect aproximativ vomitiv.

Care este, de fapt, realitatea din spatele acestei sarbatori, catalogata drept "Ziua muncii"?

"Istoria zilei de 1 Mai începe în 1884, când Federaţia Sindicatelor hotărâse să consacre în mod public, împotriva voinţei patronatelor americane şi canadiene, ziua de muncă de 8 ore.
Pe 1 mai 1886, pentru a celebra evenimentul, muncitorii au decis să organizeze o grevă generală. În toate marile oraşe nord-americane, zeci şi sute de mii de muncitori au invadat străzile şi pieţele. Cei mai organizaţi dintre ei s-au adunat în Chicago. Peste 80.000 de oameni uniţi de sărăcie şi legaţi de exploatare au mărşăluit în acea zi pe principalul bulevard al oraşului, Michigan Avenue. La trei zile de la marea demonstraţie au izbucnit conflicte între industriaşii locali, sprijiniţi de forţele de poliţie, şi muncitori, evenimente în urma cărora mai mulţi demonstranţi au fost ucişi.
Pentru a protesta la adresa acestor abuzuri ale autorităţilor, mai mulţi anarhişti au convocat un miting pe 4 mai, în Piaţa Haymarket. Deşi această ultimă grevă se desfăşura în spiritul non-violenţei, explozia unei bombe artizanale aruncată din mulţime a rănit uşor câţiva agenţi ai poliţiei din Chicago. Aceştia - profitând de panica apărută - răspund cu foc şi omoară câţiva zeci de muncitori din mulţime. Aşa începe ceea ce istoricii vor numi mai târziu „Afacerea Haymarket“, un proces injust, desfăşurat în lipsa oricăror probe judiciare, împotriva liderilor muncitorilor. Unii vor fi executaţi, alţii se vor sinucide în închisoare şi numai un sfert din numărul celor arestaţi în urma masacrului vor fi graţiaţi după ceva timp.

La patru ani distanţă, A Doua Internaţională Socialistă a decis împreună cu sindicatele nord-americane să cinstească memoria martirilor din Piaţa Haymarket prin organizarea, de 1 Mai 1890 (de acum devenită oficial Ziua Internaţională a Muncitorilor), a celui mai mare protest antimuncă din istorie. Devine astfel limpede că, în tradiţia mişcării muncitoreşti, aşa cum este aceasta valorizată în statele democratice, ziua de 1 Mai umple străzile şi pieţele publice cu pancarte, tricouri şi eşarfe roşii, pentru a rememora şi reprezenta în faţa tuturor cât sânge a fost vărsat pentru atingerea „normalităţ ii“ unei zile de muncă de doar 8 ore, cu pauză de masă.

Sărbătoarea proletarilor din toate ţările

Muncitorii din toată lumea se unesc pe 1 Mai în protestul lor la adresa exploatării, însă o fac diferit, în funcţie de tradiţiile specifice mişcărilor muncitoreş ti naţionale. În Uniunea Sovietică, prima paradă de 1 Mai a avut loc în 1917, în Piaţa Roşie. În acest spaţiu public, după construcţia Mausoleului lui Lenin în 1924, sute de mii de muncitori, ţărani şi soldaţi ruşi vor comemora, vreme de peste opt decenii, în fiecare an, Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie.

În 1958, în Statele Unite, preşedintele Dwight D. Eisenhower a decis ca de 1 Mai să se sărbătorească Ziua Fidelităţii faţă de tradiţia libertăţii americane. Gestul preşedintelui a avut scopul de a evita suprapunerea festivităţilor muncitorilor americani cu cele din ţările comuniste. În Statele Unite, Ziua Muncitorilor este sărbătorită în prima zi de luni din septembrie. Cu toate acestea, semnificaţia primară a evenimentului nu a fost uitată. În 2006, spre exemplu, muncitorii mexicani imigranţi au ales 1 Mai pentru a declanşa un boicot general cu scopul de a modifica radical legislaţia muncii.

În alte state cu o istorie sindicală solidă - Germania si Marea Britanie, 1 Mai este ocazia pentru proteste de mari dimensiuni organizate de muncitori. În ultimii ani, violenţa nu a lipsit de la aceste manifestări. Restaurantele tip fast-food şi maşinile scumpe au devenit victime ale euforiei demonstranţilor.

Parade de dragul Partidului

Pancarte, lozinci, eşarfe fluturate, steaguri, uniforme, cântece. Ele au scris istoria reinterpretată a unei zile puse în slujba comunismului, între 1945 şi 1989.
1 Mai devenea în imaginarul comunist românesc ziua celor ce muncesc şi mulţumesc etern partidului pentru „marile libertăţi“ de care se bucură.

Decorul era întotdeauna acelaşi: mii, zeci de mii de oameni ai muncii inundau pieţele oraşelor cu cântecele şi uralele lor. Pionierul ce-şi flutura mândru cravata roşie, stahanovistul, eroul muncii socialiste, colhoznicul înfrăţit cu muncitorul în interiorul unei echităţi socialiste perfecte - iată personajele principale ale unei zile ce au uitat vreme de cinci decenii că sursa sa esenţială este contestarea. Revendicările erau evacuate cu totul dintr-un peisaj croit special să glorifice partidul şi oamenii săi. Extinderea drepturilor devenea nulă într-o ţară ce „acordase“ deja toate drepturile".
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/801666/De-la-muncitori-impuscati-la-bere-si-carnati/

Rabdarile prajite

Latin American food fund started








Protests against high food prices have
erupted across the world

Leaders from four Latin American countries have set up a $100m food security fund for staples such as rice, beans and corn in a bid to offset rising food prices that have sparked global protests.
The presidents of Bolivia, Nicaragua and Venezuela as well as Cuba's vice-president also promised joint agricultural programmes.
"This issue is really crucial for the future of our people, most of all to the people of the poorest countries," Daniel Ortega, Nicaragua's president, said at the meeting in Venezuela on Thursday.
Hugo Chavez, the Venezuelan president, said the fund was an "urgent geopolitical issue".
"This food crisis is the biggest demonstration of the historic failure of
the capitalist model," he said at the Alternative for the People of Our America (ALBA) summit in Caracas.
Also at the summit, leaders pledged their support to Bolivia ahead of a referendum vote in May in which the nation's more prosperous eastern provinces are seeking greater autonomy from the capital, La Paz, and its socialist policies.

'Silent tsunami'

Chavez said a regional food distribution system was needed to cut out the so-called "middle-men" who were increasing prices.
"We have to create a regional trade network to stop us falling into the hands of speculators," he said.
Cuba, Venezuela and Bolivia all import much of their foodstuff, with Bolivia forced to grant small farmers who grow corn, rice, wheat and soya beans interest-free loans as incentives for production.
The group's food security plan includes projects to help boost
output of grains, especially corn and rice and vegetables, as well as milk
and water, and improve irrigation, the Venezuelan leader said.

Global food prices, affected by rising fuel prices, environmental changes and increased demand from India and China, have sparked often violent protests this year in more than 35 countries in the Caribbean, Africa and Asia.
The leaders' announcement comes after the head of the United Nations World Food Programme (WFP) warned that a "silent tsunami" of hunger is sweeping across the globe, with an additional 100 million people facing poverty.

"This is the new face of hunger - the millions of people who were not in the urgent hunger category six months ago, but now are" Josette Sheeran said in a speech during a UK summit on the global food crisis.

http://english.aljazeera.net/NR/exeres/396FC1EE-558D-4C63-A086-568398068E04.htm

Ce-i al meu, e al meu si ce-i al tau, e tot al meu

33 de miliarde de barili de petrol, descoperite in apele braziliene de catre companiile Petrobras, British Gas si Repsol ( Spania), pot propulsa Brazilia in topul producatorilor mondiali de petrol si ii pot permite acesteia accesul in Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol ( OPEC). Anuntul a fost facut in cursul zilei de luni, 14 aprilie, de catre presedintele Agentiei Nationale a Petrolului din Brazilia, Haroldo Lima, dar o confirmare din partea reprezentantilor Petrobras a intarziat sa apara. Una dintre ipotezele formulate in legatura cu amanarea luarii unei pozitii oficiale din partea companiei petroliere braziliene indica interesul SUA de a negocia o eventuala exploatare in "parteneriat" a giganticului zacamant, in conditiile in care pretul petrolului a devenit dificil de controlat.

http://www.peakoil.com/modules.php?name=News&file=article&sid=37434

Denuntul

"We are now in the midst of a war that never should have been authorized, never should have been waged (...)
I don't doubt that there are some weapons coming over from Iran into Iraq. I have no doubt Iran has a history of sponsoring terrorism and doing mischief (...) I am less persuaded by what we're seeing over the last couple of weeks, and that is that the intervention of Iran into Iraq somehow justifies what seems to be a mounting case for intervention or even forays into Iran."

http://my.barackobama.com/page/community/group/ObamaHQ/

Cu mana-n buzunarul lumii

Prezenta liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, la lucrarile desfasurate in cadrul Summit-ului NATO de la Bucuresti, a adus dupa sine o ambigua detensionare a relatiilor cu puterile occidentale, pe fondul extinderii Aliantei, al viitoarei amplasari de catre Statele Unite a unui scut antiracheta in Europa, precum si al cooperarii privind tranzitul terestru al materialelor non-militare pentru trupele din Afganistan. Aflat la final de mandat, Putin a valorificat una dintre ultimele
sale oportunitati internationale de a reaminti pozitia esentiala a Rusiei in ecuatiile geopolitice, conform unui scenariu atent pregatit. Confirmarea participarii la Summit a presedintelui rus s-a realizat in cursul zilei de joi, sosirea avionului sau pe aeroportul Henri Coanda tinand cu sufletul la gura pe jurnalistii aflati in zona spre a surprinde prima aparitie a unui sef de stat rus in Romania, dupa 1990. Initial, aterizarea a fost anuntata pentru ora 17:00, ulterior pentru ora 19:00, apoi pentru ora 20:00. La 20:27, primul element din recuzita, "Air Force 1"-ul mult asteptat, si-a facut aparitia. Prima intarziere a produs-o si pe-a doua, aceea la dineul organizat de presedintele Traian Basescu la restaurantul Hilton, in cinstea invitatilor la Summit, care s-au vazut nevoiti sa astepte venirea liderului rus. In dimineata zilei de vineri, Vladimir Putin a fost ultimul sosit la Palatul Parlamentului, unde sute de persoane, in frunte cu reprezentantii Aliantei, incepusera sa se ingrijoreze cu privire la o eventuala absenta a acestuia. Conferinta de presa ce a urmat incheierii Consiliului NATO-Rusia s-a conturat din nou ca un act dintr-o piesa reusita, liderul rus avand aproximativ 500 de spectatori acreditati, care au aplaudat discursul "actorului" detasat, venit la Bucuresti cu o mana in buzunar si cu cealalta parca pregatita pentru o statueta care sa-i completeze palmaresul. Cel putin simbolic, a obtinut-o.

Glezna fina cu sanda se tine

Crimele, rapirile si coruptia indeamna la odihna, mai cu seama atunci cand tu n-ai facut altceva decat sa le propui, sa le instrumentezi, sa le sponsorizezi din bani publici, sa le cosmetizezi si apoi sa le desavarsesti ca un adevarat om politic cu viziune. Alberto Fujimori a avut drept contracandidat la alegerile prezidentiale din 1990 pe reputatul scriitor Mario Vargas Llosa, sedus pentru o perioada de jocul puterii politice, dar neexperimentat in a-l conduce ( care, alegandu-se numai cu un soi de victorie morala, dupa o campanie istovitoare - vezi "Pestele in apa"- declara ca politica si literatura compun doua viziuni despre societate incompatibile). Inlaturand din peisajul public pe acest adversar care incepuse sa capete in randul populatiei trasaturile unui erou de basm, dispunand de sprijinul fortelor paramilitare si a serviciilor secrete peruane ( administrate de Vladimiro Montesinos), Fujimori a construit in perioada 1990-2000 un regim antidemocratic, sustinut de actiuni teroriste, traduse in asasinate, rapiri si deportari. In prezent, fostului presedinte i s-au intentat mai mult de 4 procese penale, in care au fost formulate mai multe capete de acuzare, printre care si abuzul de putere, coruptia, rapirea unor jurnalisti, uciderea a 25 de persoane in timpul raidurilor din 1991-1992, in Lima. Cea mai recenta infatisare la proces a avut loc ieri, 31 martie 2008, in cadrul careia procurorul Jose Pelaez a cerut condamnarea lui Fujimori la 30 de ani de inchisoare si despagubiri in valoare de 33 de milioane de dolari pentru familiile celor care au pierit in '91-'92. Cum s-a prezentat la proces acuzatul in varsta de 69 de ani? In sandale si tragand un pui de somn. Probabil ca ororile planificate si dictate timp de 10 ani l-au tinut indeajuns de ocupat cat sa nu poata respecta cele 8 ore de somn/noapte, asa cum sfatuiesc expertii in ''lifestyle", dupa cum nici mai-putin-ca-pantofii nu au constituit piesa vestimentara prezidentiala. Sau poate chiar a fost vorba despre o durere de glezna...De ce nu?!

Proseguir?...

"People eat what they grow"

"Peru's legacy of conflict
By
Mariana Sanchez

Peruvian villagers are demanding justice for the massacres that took place in past conflicts. The road was long and perilous high up in the Andes' mountains. We travelled 14 hours from Lima to Accomarca, a remote and forgotten village where time seemed to have stood still.
Not much has changed for the 500 families who lived through the worst of the violence of the 1980's and 90's when the Peruvian army battled against Shining Path rebels.
The Shining Path, a Maoist group who carried out a bloody campaign to overthrow the government, killed community leaders, police, soldiers and innocent civilians.
The army carried out its own brutal response to the Shining Path - targeting villages high in the Andes that they said supported the Shining Path.
This response reached Accomarca on the morning of August 14, 1995.
To the army, the villagers were suspects of supporting the Shining Path.
Two army patrols under then deputy lieutenant Telmo Hurtado forced the villagers to walk three kilometres down a mountain, to a place the villagers know as Llocllapampa.
There they separated the men from the women.
Cesar Gamboa saw his own childrenkilled by the armyCesareo Gamboa, now 75, hid behind the bushes and saw the soldiers forcing women and children into his own home, among them his nine and seven year old daughters.
He says the soldiers shot at them and then threw at least one grenade inside the home.
"The soldiers shot those who tried to flee, they killed my children, I am still suffering for this," he cried.
By the end of the day the soldiers had killed 69 villagers. Among them the elderly, pregnant women and 26 children.
Justice demanded
When we reached Llocllapampa, the villagers had walked there and gathered to receive us.
They were holding banners pleading for attention, many were crying.
It is evident that the wounds have not healed, and the villagers say they still cannot understand why 26 children were brutally murdered.
"It’s been 23 years, we want justice", they shouted.
A government commission investigated the case, but none of the perpetrators were charged with serious violations of human rights.
Alan Garcia, who was president at the time of the massacre, promoted Hurtado to Major.
Military 'impunity'
And across Peru, tens of thousands suffered during the conflict.
Alberto Fujimori, the former president,over deaths during the conflict [EPA]A Truth and Reconciliation Commission concluded in 2003 that 70,000 Peruvians had been killed or remained missing.
It also said more than 2000 mass graves that remain undiscovered.
The Commission said most of the killers were Shining Path rebels, and many were tried and sentenced, but few soldiers have been held responsible for the many atrocities committed by the army.
Javier Diez Canseco, a former congressman and head of the Accomarca investigation, says it is difficult to prove Garcia ordered the strategy used by the army to combat Shining Path.
"But on the other hand he sanctioned the military heads of the area, he upgraded Hurtado to lieutenant and then to Major, and that means there was a state policy of impunity."
Most of the atrocities occurred during Alan Garcia and Alberto Fujimori's governments.
Alberto Fujimori recently return to face trial on murder charges and for sanctioning a paramilitary death squad known as 'Grupo Colina' that operated from the heart of the intelligence service known as the "Pentagonito."
But human rights advocates in Peru say many questions remain unanswered, among them, how much did Peruvian military and political leaders know about the atrocities that were committed by the army.
Living in fear
For the villagers of Accomarca, the struggle is not only with the memories of past conflicts, but against the desperate poverty that grips most Andean villages.
When I asked Mayor Alfredo Gomez, what was the minimum wage for any villager his answer was another question: "What minimum salary? There are no wages here, people eat what they grow."
One small communally owned truck takes these products to other villages to barter for yarn or animals.
The villagers are, for the first time, now building a sewage and drinking water system, paid by an Italian NGO.
There is one nurse who not only attends the 500 families that live here, but travels all around the region's small villages to give medical services.
"The government has completely forgotten us", Gomez says.
"People have not been able to overcome the trauma lived in the past, and that has caused a deep depression to the community, they don’t want to work and they feel that they can suffer again from the Shining Path presence."
A new faction of Shining Path, known as "Proseguir", which means "to continue", is small in numbers and lacks the support of the people.
But it has managed to perpetrate ambushes and killings and is slowly gaining the support among the young.
And some fear that the desperate poverty of the Andes could see them rise again."

http://english.aljazeera.net/NR/exeres/F8923646-9874-45AF-9388-D56390221ED3.htm

Ora pamantului nu e pe strada

Si nici acasa. Milioane de oameni nu au stins luminile aseara, intre orele 20 si 21, de dragul Pamantului ( ca doar nu s-or termina chiar deodata: oxigenul, portocalele de San Marino, narcisele de Mongolia, scaldatu'-n mari pe spate de delfin, cardurile Visa, Tenerifele, gentile Vuitton, foaie gras-ul cu trufe petites, masinile de mica si eleganta tractiune pe laterale, cu boxe tip Sony si piele-ntoarsa de greata, nu de alta, strutii de gradina, albastrul electric, si-asa mai departe, cat mai departe...). Ca daca stingeai tot, cum mai vedeai cand era gata toata corvoada, pe ceas, adicatalea? Nu vedeai si era al naibii, si-asa pierdusei o ora din ''Ginere pentru tata", cine stie cine cu cine si fix in ora aia, teribil, my dear, "electrocoagulanta" ora!
Si mai exact, si mai pe bune, ce ai fi putut intreprinde in 60 de minute? ( ei, vremurile alea cu doua ore/zi de teve...si romanticele lumanari hand-made, si...cine stramba din nasuc, atunci?)
Ai fi putut, de exemplu, sa:
- iesi in fata blocului ( nu, nu la gratar), sa numeri copacii care au mai mult de 112 muguri apicali si sa-i notezi intr-un tabel de referinta;
- stai pe-o banca-n parc, sa astepti venirea celor 3 veverite prietene, pe care le-ai fotografiat demult, cand ,,aveai timp" si bunici;
- alergi in jurul Ateneului si apoi prin fata Bibliotecii Centrale;
- citesti Edgar Alan Poe la lumina telefonului;
- spui bancuri politice, etnice, misogine si sa se inflameze iubitele tuturor amicilor cu care ai reusit sa faci reconversie civica..timp de o ora...;
- speli sireturile tenisilor;
- sapi in gradina, fara sa scoti din radacini trandafirii;
- compui o scrisoare de intentie celui ce vei fi peste 10 ani;
- te joci de-a v-ati ascunselea cu pet-ul vecinului, fie el hamster, caine, pisica, sarpe fara clopotei;
- scotocesti prin toate buzunarele gecilor si pantalonilor ( tai, specific), ca poate-poate...
Si ar mai fi...chiar.

Dar...Casa Poporului....?

Repetitia generala de fugit de-acasa

Oglinda, oglinjoara, care-i cel mai sulemenit oras din tara?

Toalete si becuri ecologice, flori plantate cu forta, sa miroasa si nasurile 'mnealor esenta rustica a orasului european care suntem, copaci vopsiti si drapelati ( sa nu care cumva sa uitam infratirea si cu unii, si cu altii, si pe urma alegem, cum o fi mai prost), veste fosforescente prezentabile ( carevasazica pana aici le-a mers burtilor si barbilor, si scarpinatului in ganduri), politicoase ( da-te din soarele sensului unic,va rog.), indicatoare catre spital, catre parcuri inchise, catre Rahova, catre te-mai-miri-ce banca, statie de metrou, patiserie, chiosc de ziare ( ala de pe spatiul verde din fata Facultatii de Constructii, colt cu floraria lu' Ilenus a lu' Zimtatu', care a luat numai doi ani, ca alalaltu' n-a zis ca-i vinovat, a zis ca din intamplare si ca are 5 copii, toti la gradinita si toti plange, ,,doi parca-i mai putin ca 5 , nu fa?"), parcari fara parcate ( boboru' sa-si mute catrafusele in Valea Prahovei acuma, sa nu mai tipe ca nu are loc si de-astea, sa plece, domnule, sa faca loc la blindate cu staif), ce mai, totu' tine de pla-ni-fi-ca-re. Am zis.

Da'...noi cu cine votam, cu Bush sau cu Bruni, Carla Bruni?!